Delia a identificat că tatăl ei nu a fost niciodată supus presiunii financiare. Cea care plătea toate facturile era mama ei.
,,Părinții mei s-au despărțit când aveam vreo cinci ani și tata nu a plătit pensie alimentară niciodată.
Uneori, ieșeam în oraș toți trei iar mama plătea și pentru el. Mi se părea cea mai mare nesimțire din lume să lași o femeie singură cu copil să-ți plătească consumația. Dar acum îmi dau seama că eu eram copilul, nu eram femeia. Nu pe mama ar fi trebuit s-o enerveze?

Pe lângă situația financiară nefirească, Delia a identificat la tatăl ei o preocupare importantă pentru aspectul fizic.
,,Tata mereu vroia să arate bine când mergea în lume. Era foarte important să fie elegant la nunți și la botezuri. Mama, în schimb, nici nu se ducea, pentru că n-avea bani. Dar de fapt, nu era că n-avea bani. Adică, era și asta, dar pur și simplu nu avea această preocupare. În afară de muncă, nu am simțit niciodată că există ceva care s-o intereseze cu adevărat.”
De mai mulți ani, Delia încearcă să-și armonizeze propria latură feminină cu cea masculină.
,,Îmi dau seama că toți bărbații pe care i-am atras au fost ca tata. Pur și simplu stârneau o mare furie în mine și vroiam sa le arăt că nu sunt buni de nimic.
Am acceptat că nu sunt femeia care îmi doresc să fiu și vreau să fiu o persoană mai drăguță.
Am scris mult. Am scris tot ce mă înfurie ca să pot să trec de lucrurile astea. Până la urmă, aceste povești, nici măcar nu-mi aparțin.”

Coincidență sau nu, mama Deliei a avut cancer la sân, iar tatăl ei are adenom la prostată.

Al doilea exercițiu: Metoda bucuriei vestimentare

Din punct de vedere al istoriei umanității, lucrurile deținute de om au avut întotdeauna o mare importanță. Acestea stau în relație directă cu bucuria, pacea, claritatea mentală și bunăstarea noastră.

Pe plan mondial, cele mai cunoscute teorii despre relația dintre bunurile pe care le deținem și propria fericire sunt ale japonezilor. Însă fiecare cultură are propriile ritualuri, unele mai puțin mediatizate.
Într-o zonă a României numită Maramureș, se adună toate lucrurile din gospodărie care nu se mai folosesc și se ard în curte. Ritualul are loc înainte de Paște, respectiv în noaptea de Buna Vestire, denumită și Noaptea Focurilor. Această purificare a spațiului de locuit este în strânsă relație cu purificarea propriei persoane și a sufletului.
Cele mai speciale lucruri pe care le deținem sunt hainele deoarece intră în contact direct cu corpul, asimilând astfel energia nostră.

În cadrul acestui exercițiu, vei atinge fiecare obiect vestimentar pe care îl deții și îl vei lua în brațe.
Îți vei permite să simți dacă obiectul respectiv îți aduce sau nu bucurie.

Unii oameni nu știu ce anume le aduce bucurie și au o dificultate în a-și sorta hainele.

Poți simplifica acest proces, în felul următor:
Dacă nu simți nimic față de un obiect, dacă îți este indiferent – îl poți arunca cu ușurință.
Pe de altă parte, dacă atunci când îl iei în brațe ai o stare de bine, de relaxare, de armonie, dacă simți că îți lucește privirea – atunci îl păstrezi.

Păstrezi numai hainele care îți aduc bucurie iar pe restul le donezi / reciclezi / arunci.
Dacă locuiești cu părinții, ai nevoie de aprobarea lor înainte de a arunca ceva.

Te poți întreba – de ce este important ca o pereche de pantaloni de trening să îmi aducă bucurie ?!
Imaginează-ți cum ar fi viața ta dacă toate lucrurile pe care le deții îți aduc bucurie !
Cum ar decurge o zi obișnuită?

Pentru femei:

Culorile aprinse îți potențează vibrația. Dacă faci parte din femeile care au numai haine negre sau închise la culoare și nu poți renunța la ele, ia în vedere să îți cumperi câteva haine în culori aprinse.
Integrează în ținuta ta cât de des poți un obiect vestimentar viu colorat.

Pentru bărbați:

Poartă cel puțin o dată pe săptămână un accesoriu care te face să te simți foarte masculin.
Poate fi un ceas de buzunar, un papion, o vestă, un anumit maieu.
Dacă accesoriul pe care ți-l dorești nu poate fi purtat în public, fă exercițiul numai la nivel mental.
Simte acel accesoriu asupra ta.
În timp, vei alege unul care poate fi integrat în viața cotidiană.